* În al 90-lea an de viaţă, şcoala din Plevna – Suharău şi-a închis porţile *
Nu e singura, de altfel. În contextul unei perpetue reforme şi a scăderii, sine –die, a populaţiei şcolare, în judeţul Botoşani au fost închise în toamna anului 2010 şcolile din Loturi – Enescu, Chişcăreni – Săveni, Hulubeşti – Pomârla, Başeu – Hudeşti, Sarata – Româneşti, numărul 2 Zlătunoaia, numărul 3 Dumeni – George Enescu. Acestora li se adaugă unităţile Popeni – Brăeşti, Durneşti – Santa Mare, Coşuleni – Băluşeni, Vorona Teodoru – Vorona, numărul 2 Icuşeni – Vorona, Eşanca – Darabani şi Mateieni – Dimăcheni.
Pe urmele primilor paşi existenţiali
Alina Cojocaru, actualmente profesor la Şcoala Lişna – Suharău, şi-a început cariera de cadru didactic la Şcoala din Plevna, de care s-a legat afectiv. “Într-un singur an, a dat viaţă interiorului şcolii, în care a investit bani şi efort, a pus în valoare mirificul cadru natural din jurul şcolii, garnisindu-l cu flori şi, cel mai important, s-a implicat cu profesionalism în pregătirea celor patru clase primare la care activa. Mai mult, a studiat cu meticulozitate arhiva şcolară, a discutat cu un număr mare de săteni despre tradiţiile, obiceiurile şi evenimentele esenţiale din existenţa satului - în scopul realizării unei monografii”, povesteşte profesorul Gruia Cojocaru, soţul Alinei.
File de monografie şcolară
Din cercetările Alinei Cojocaru, reiese că în luna septembrie a anului 1920 lua fiinţă, pentru întâia oară pe aceste meleaguri, Şcoala Primară mixtă Plevna, comuna Suharău, plasa Herţa, judeţul Dorohoi, având ca învăţător pe Ilie I. Purţuc. În cele patru clase ale şcolii, încă din primul an de învăţământ, au fost înscrişi 62 de elevi, fapt ce demonstrează excelentul potenţial demografic al satului. Până în anul şcolar 1934-1935, Şcoala Primară mixtă din satul Plevna a avut un singur învăţător - Ilie I. Purţuc, iar din anul şcolar următor se înfiinţează al doilea post de învăţător, acesta fiind ocupat de Ecaterina Purţuc. Vreme de 18 ani, Şcoala Plevna a funcţionat prin închirierea unei camere din casa unui localnic mai înstărit, iar odată cu anul şcolar 1938-1939, şcoala a dispus de un local propriu (avea 109 elevi!).
Ca urmare a declanşării celui de-al doilea Război Mondial, directorul şcolii, învăţătorul Ilie Purţuc, a fost mobilizat pe front, activitatea la catedră fiind asigurată doar de învăţătoarea Ecaterina Purţuc. Ilie Purţuc rămâne pe front pe întreaga perioadă a războilui (1939-1945). Drept recunoaştere a meritelor sale, i se acordă, retroactiv, în anul 1942, gradul didactic II, iar în anul 1946 susţine inspecţia specială prin care obţine gradul I.
În perioada războiului, Şcoala Plevna l-a avut ca învăţător pe Gheorghe Calistru, viitorul profesor universitar.
Dacă până în anul 1948, personalitatea centrală a Şcolii Plevna a fost Ilie Purţuc, începând cu anul şcolar 1949-1950, învăţător şi director a fost Octav Niculai, iar Finareta Crudu ocupa al doilea post de învăţător. Începând cu anul şcolar 1954-1955, la Şcoala Plevna vine învăţătorul Gheorghe Bojoga, care ocupa, totodată, funcţia de director. Un an mai târziu, al doilea post a fost ocupat de soţia sa, învăţătoarea Maria Bojoga. Cei doi învăţători au reprezentat, vreme de câteva decenii, personalităţile de marcă ale şcolii şi satului Plevna. Dacă până în anul 1972 se menţin două posturi de învăţători, începând cu anul şcolar 1972-1973 dispare un post, doar Gheorghe Bojoga rămânând învăţător şi director de şcoală, până în anul şcolar 1989-1990.
Scădere demografică din anii comunismului
La începutul anilor '60 erau peste 60 de elevi la Şcoala din Plevna. În debutul anilor '90, când noul învăţător (şi, mai bine de un deceniu, director) al şcolii era Liliana Cojocariu, existau doar 5 elevi. Vreme de 17 ani (1990-2007), Şcoala Plevna a fost condusă de învăţătoarea Liliana Cojocariu (devenită Oprişanu). Şcoala a fost vreme de mai mulţi ani, datorită numărului redus de elevi, la un pas de desfiinţare, însă, prin stabilirea unor familii tinere la nivelul satului problema s-a rezolvat de la sine. Spre zilele noastre, copiii le-au mai avut învăţătoare pe Alina Cojocaru şi pe Anca Niţă. Deşi anul trecut trecuseră pragul şcolii patru boboci, în debutul actualului an şcolar, instituţia de învăţământ din Plevna – Suharău îşi închide porţile, copiii urmând a face naveta de-acum înainte.
Privire scrutătoare spre rădăcini
În opinia Alinei Cojocaru, profesor actualmente la Şcoala Lişna- Suharău, „un sat fără şcoală se descompune, deoarece puţini vor mai fi tinerii care vor alege să-l mai locuiască. Aşa se face că, suprimându-se această şcoală, satul Plevna a primit acea perfidă lovitură, care ucide lent dar sigur. Mi se pare însă firesc să nu fim pasivi în faţa unor astfel de nedreptăţi. În septembrie 2010, când porţile şcolilor de pe întreg cuprinsul României s-au deschis, pentru Şcoala Plevna timpul şi-a încetat zicerea. Tocmai de aceea, prin aceste gânduri, locuitorii satului Plevna şi toţi cei care, într-un fel sau altul, se simt legaţi de această şcoală, vor putea reflecta, poate mai adânc, la rădăcinile lor şi – cine ştie? – poate vor găsi şi soluţii pentru renaşterea acestui lăcaş de educaţie”. (Carmen Moraru, septembrie 2010, Monitorul de Botosani)
